Astazi o sa renunt la reguli si la tot ceea ce inseamna bun simt, astfel ca o sa va zic inca de la inceput, ca textul ce urmeaza,o sa fie unul poate cam lung si cam plictisitor, sau poate chiar banal pentru unii, asa ca nu va obositi ochii prea tare!
Sa o luam cu inceputul: voi dezvolta pasiunea pentru teatru, cum am plecat din punctul A si pana in punctul B, la asa zisul meu vis implinit.
Prima sceneta a fost la gradinita, clasic pentru toti. Imi aduc aminte doar ce personaj am fost...si cam atat. Apoi fac un salt in timp si ajung in scoala generala, unde cu un pasaj din ”O scrisoare pierduta” am facut senzatie! Nenorocul este uneori ca nu te afli in mediul potrivit, sau oamenii nu sunt implicati sau poate motivati, astfel incat sa te determine si pe tine sa vrei mai mult de la tine. Ajung la liceu, este nevoie de o sceneta, bineinteles, ce stiu eu mai bine, fix acelasi pasaj din generala, surprinzator, se intampla acelasi lucru, oameni sunt amuzati si incantati de reprezentatia noastra. Penultimul an de liceu vine insa cu o interpretare noua a unui text destul de scurt, dar care prinde destul de bine la public.
Vine inscrierea la facultatea: colegii mei au doar doua optiuni, maxim trei in ceea ce priveste alegerea facultatii, eu am 10!!! Inca mai am pe undeva lista cu facultatile alese. Dar ce face o persoana slaba? Bineinteles ca ia cea mai proasta decizie, si renunta la tot ceea ce poate a visat candva. Intrebarea e de ce? Pai la 18 ani nu gandim noi cum trebuie, nu le stim noi pe toate??? Normal ca nu, oricat de maturi in gandire ne consideram noi atunci, nu este asa, suntem niste copii ce abia incep sa se infrunte cu problemele reale. La vremea respectiva am considerat ca financiar nu o sa pot face fata, pentru ca eu o sa intru la taxa, nu o sa am cum sa stau la camin, ca nu pot sa invat! Niste porcarii! Daca cineva prin absurd, citeste ce scriu aici, ma poate contacta si ii pot gasi o multitudine de solutii si motivatii cum sa faca facultatea pe care si-o doreste si cum poate sa se bucure din plin de anii studentiei cu bani putini.
Sa ne intoarcem la firul actiunii, astazi este vorba despre teatru. S-a notat contactul meu direct cu teatrul in sine, in ceea ce priveste rolul de spectator, cred ca am fost la cateva incercari de piese atunci cand veneau studenti prin scoala in care am invatat. Iarasi un minus, am locuit intr-un orasel de provincie cu un camin cultural imens, dar in care, in 18 ani cat am locuit acolo, in afara de serbarile de sfarsit de an scolar, cred ca au fost organizate pana in 10 spectacole, dau un numar rotund, pentru ca au fost mai putine. E un mare minus, pentru ca noi nu am avut posibilitatea sa ne bucuram de aceleasi lucruri pe care le are cineva in oras, dar culmea ironiei, pentru ei nu conteaza! Astfel ca prima piesa de teatru pe care am vazut-o a fost la o varsta destul de inaintata, iar cand am intrat prima data intr-o sala de spectacol adevarata(Teatrul de Revista), parca m-am simtit iar copil, m-au napadit niste emotii imense! Acel spectacol, cu siguranta nu o sa-l pot uita niciodata!
Asadar, cam asa incepe experienta mea legata de a merge la teatru, e lucrul ce ma incarca pozitiv, imi da o energie nebuna, astfel ca pot muta si muntii din loc. Dar intotdeauna m-am intrebat cum este in culise, ce se intampla dupa spectacol...
Pai e simplu, te uiti pe youtube si vezi :))
Nu este chiar asa, un clip video niciodata nu o sa aiba acelasi efect asupra noastra ca o reprezentatie live, sau de ce nu, ca realitatea insasi.
Prima parte, sa vezi culisele unui teatru, e simplu: in zilele de luni, TNB(Teatrul National Bucuresti) organizeaza tururi ghidate prin toate salile si culisele aferente, pe langa informatiile pe care le primesti, pentru cateva zeci de minute, te poti transpune in pielea personajelor favorite pe toate scenele pe care pasesti la TNB, cam 6 la numar, pentru mine a fost o senzatie unica.
Dar ce faci cand vrei sa vezi live ce se petrece dupa o piesa de teatru?
Lucrurile se intampla cu un scop!
Intalnesti o persoana, dar inainte de a face cunostinta cu ea, pur si simplu ii spui: tu de ce lucrezi aici, locul tau nu e asta, tu trebuie sa fii pe scena! Dupa, te gandesti de ce ai facut asta!!! Dar in cateva luni ajungi sa cunosti persoana, si iti dai seama ca a avut contact cu tot ce inseamna arta, acel moment cand realizezi in sinea ta ca totusi nu ai gresit la inceput! Ii tot spui ca ar trebui sa se intoarca la ceea ce a facut, pentru ca vezi in ochii persoanei din fata ta o sclipire atunci cand iti povesteste despre lumea artei, poate in interiorul tau, de fapt e dorinta ta sa faci lucrul ala, dar totusi nu ai curajul necesar, astfel ca-i indemni pe cei din jurul tau sa faca lucruri de care intr-un final te bucuri si tu de ele.
Lucrurile se intampla cu un scop!
In momentul in care crezi ca nu mai are niciun rost sa-i spui cuiva ce i s-ar potrivi sa faca, persoana in cauza vine si-ti spune: o sa joc intr-o piesa de teatru! wtf
Vine ziua premierei! Wow, niciodata nu am mers la o premiera! Inainte de spectacol, primesti un sms: dupa piesa, iesi in oras, daca vrei sa vii, esti invitat. Bineinteles ca accepti, un vis e pe cale sa se implineasca, asta pana cand ajungi in sala si vezi o multime de oameni si te mai gandesti de 10 ori sdaca a fost tocmai o idee buna sa accepti invitatia de dupa! In mintea mea gasisem doar vreo 2 scuze penibile pe care sa le spun de ce am plecat fara sa mai stau dupa piesa, dar indeplinim visul sau nu??
Normal, doar traim niste timpuri in care dezvoltarea personala e subiectul zilei, si uite asa am ramas eu pana la final si m-am bucurat de o comedie spumoasa, un tur personal prin culise, si ca bonus, am cunoscut o multime de oameni frumosi si talentati! Oamenii aceia m-au facut sa ma simt ca fac parte din spectacol, pentru cateva momente si eu am crezut lucrul asta! A fost un vis implinit/indeplinit!
Lucrurile se intampla atunci cand trebuie sa se intample!
Cam asta este parcursul meu in viata legat de teatru, un domeniu care ma fascineaza si ma imbogateste sufleteste si cultural cu fiecare piesa vizionata! Astfel ca-i incurajez pe toti care au posibilitatea sa mearga la o piesa de teatru, sa nu ezite sa o faca, iar cine crede ca nu are ce cauta acolo, sa mearga macar o data, iar dupa decizia ii apartine! Ceea ce mi-as dori sa vad mai mult de la oamenii din jurul meu, fata de actori, este mai multa apreciere, pentru ca la teatru lucrurile se intampla live, iar munca si efortul depuse, uneori nu sunt apreciate la adevarata lor valoare!
P.S. Enjoy your life!!!
