miercuri, 14 februarie 2018

Scoala - necesara, dar nu si suficienta!

           Navigand pe canalele de stiri, vad tot mai multe reportaje legate de scoala, educatie, bugete prea mici, etc....
             Am ajuns intr-un punct in care am zis sa spun stop si sa stau sa analizez cu ce m-au ajutat pe mine anii de scoala si toata treaba asta cu educatia din cadrul institutiilor de invatamant de stat din Romania in decursul a peste 15 ani de studiu.
           In mare parte ceea ce se preda in scoala, la ora actuala, nu m-a ajutat cu nimic, ceea ce se preda nu te invata cat de greu este sa reusesti in viata, daca vrei sa razbesti de unul singur si nu ai nici un suport financiar.

              Nu te invata despre realitatea cruda peste care o sa dai dupa ce termini acele douasprezece clase, pe langa faptul ca daca ai nenorocul sa nimeresti intr-un colectiv de copii cu potential financiar mai mare, poate o sa fii si marginalizat de profesori, din pur materialism, pe principiul ca salariile sunt mici si asteapta si ei o mica "atentie" pentru interesul special acordat anumitor copii din clasa respectiva, iar de aici pornind si frustrarile si temerile pe viata ale anumitor copii.
           
              Singurul lucru bun care mi s-a intamplat mie in scoala, au fost oamenii pe care i-am intalnit de-a lungul anilor de studiu.
             Nu am ramas cu foarte multe informatii legate de materiile studiate, dar cum era si normal, am preluat foarte multe lucruri(unele bune, altele mai putin bune), de la oamenii care mi-au fost prezenti, in fata la catedra.
                  In primul rand, imi da o stare de satisfactie ca am ramas cu pofta de aventura a profesoarei de socio-umane. De la ea am invatat ce inseamna o excursie transformata intr-o experienta de neuitat, ce inseamna sa stii sa te distrezi indiferent de loc, oameni si mai ales varsta.
              In al doilea rand, nu pot spune ca sunt o persoana perfectionista, dar am invatat sa fiu ordonat si lucrurile pe care le fac daca nu pot fi perfecte, macar sa tinda catre excelenta(eu incerc, nu zic ca-mi si iese), iar acest lucru l-am preluat involuntar de la diriginta pe care am avut-o in liceu.
                  O alta persoana pe care nu o pot omite, a fost profesorul de istorie,care se afla la inceputul carierei sale cand si noi eram niste copii (in clasa a VI-a), si am crescut impreuna daca pot spune asa, pana la finalul clasei a douasprazecea. El a fost printre putini care ne-au sprijinit si atunci cand am luat poate cele mai proaste decizii, a fost genul de persoana care a reusit in ciuda piedicilor cu care s-a confruntat de-a lungul carierei. De la el am invatat sa nu-mi fie rusine sa lucrez in orice domeniu si ca toti daca vor sa ajunga cat mai sus, trebuie sa porneasca de jos ca sa stie sa valorifice mai bine lucrurile in varful piramidei!
                Profesoara de geografie, printre putinele persoane de la care am invatat ca daca iti stabilesti un tel realist, il poti realiza destul de simplu, prin munca si perseverenta( si credeti-ma, era printre singurele persoane care stiau sa ne motiveze), totodata de la ea am invatat ce inseamna bunul gust si atractia pentru lucrurile de calitate.
               Dar nu in ultimul rand, desi nu ma pot declara un crestin ortodox convins, de la profesorul de religie am invatat ce inseamna iertarea, dar in acelasi timp si ce inseamna sa fii pedepsit pe nedrept(asta asa ca o spovedanie).
             Totodata, nu-mi pot uita colegii, care, in mare parte au fost aceiasi din clasa I pana la sfarsitul clasei a XII-a. Am invatat ce inseamna sa faci parte dintr-un colectiv, am invatat in acelasi timp, ca nu totul este roz si frumos, ca exista posibilitatea ca la prima problema mai serioasa, colegul pe care il credeai prieten sa-ti intoarca spatele, iar persoanele de la care te astepti cel mai putin sa-ti ofere ajutorul neconditionat, totodata am invatat ca exista prietenii pe viata!
               In concluzie, din perspectiva mea scoala te ajuta doar prin intermediul grupului din care faci parte in clasa respectiva si prin profesorii pe care ti-i aduce in fata ta, de la care preiei involuntar o sumedenie de lucruri pe care le descoperi abia dupa ce intalnirile voastre iau sfarsit. Intr-adevar, ideal ar fi sa fie doar persoane competente si niste modele demne de urmat in viata voastra, dar cum se spune din popor:"Orice padure are si uscaturile ei"!



P.S. Enjoy your life!!!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu