De ce suntem aşa superstiţioşi?

     Superstiţie – Credinţă primitivă în spirite bune şi rele, în farmece şi vrăji, în semne prevestitoare, în numere fatidice.

 

     Noi, mare parte a poporului, suntem într-o mai mică sau mare măsură nişte superstiţioşi. Însă întrebarea care se pune este DE CE? Este bine să fim superstiţioşi? Cu ce ne ajută, de fapt?

     Cei mai mulţi sunt superstiţioşi sau devin superstiţioşi din cauza precursorilor care există în ziua de azi, anume bătrânii de cele mai multe ori, dar nu numai ei, pentru că există fel şi fel de oameni.

     Eu cred că toate superstiţiile se bazează în mare măsură numai pe coincidenţe. Sunt numeroase superstiţii pe acest glob, de aceea nici nu o să le enumăr eu, pentru că fiecare are anumite superstiţii, poate nici nu le arată sau de ce le-ar expune altora? Poate consideră că este ceva ruşinos, dar totuşi continuă să o facă.

     Nu le enumăr, dar zic să luăm o situaţie legată de superstiţie, oameni superstiţioşi, poate chiar copii.

     Să spunem că 20 de tineri dau un examen foarte important care le-ar putea schimba viitorul. Toţi poartă câte o brăţară la mână pe care o consideră drept un talisman norocos, pentru că şi asta face parte dintr-o superstiţie. Bun. Dintre cei 20, doar 10 dintre ei trec examenul acela foarte important. Dar ce se întâmplă după asta? Probabil cei 10 care au picat examenul respectiv, vor renunţa data viitoare la acea brăţară, nu o vor mai considera drept un talisman, ci doar un simplu lucru care poate fi ataşat la încheietura mâinii. Deci, probabil nu vor mai fi superstiţioşi. Pe de altă parte, ce se întâmplă cu ceilalţi 10 care au trecut examenul? E foarte logic, cred. Ei vor fi în continuare nişte superstiţioşi înrăiţi, deoarece au luat examenul respectiv, purtând brăţara norocoasă, dar nu realizează că totul a fost o simplă coincidenţă, pentru că nu brăţara a făcut ca ei să ia examenul, ci pur şi simplu cunoştinţele pe care le deţineau ei i-au ajutat în totalitate.

     De asta spun. De ce în continuare suntem nişte superstiţioşi, când totul este, de fapt o mare coincidenţă. Asta ne face să fim mai siguri pe noi în anumite momente dificile pentru noi?

    Tu eşti un superstiţios?

                                       #CREŢOU

Preoţii sunt influenceri?

     Preoţii au devenit şi ei influenceri? E o simplă întrebare pentru cei ce vor citi acest articol.

Am ales să scriu câteva rânduri despre asta, deoarece, în ultimul timp, am tot auzit diverse poveşti de la persoane din cercul meu de interes cu privire la acest subiect.

     În ce sens sunt ei influenceri? Ei bine. Ei sunt consideraţi de către oamenii din societatea noastră cei mai de încredere. Sunt foarte confidenţiali şi asta îi face pe oameni să aibă încredere şi mai multă în ei. Mare parte din enoriaşi cred că ce spune preotul, fiind un om al lui Dumnezeu(teoretic), este cel mai just, iar omul nu trebuie să abordeze anumite situaţii în alt mod faţă de cel expus de părintele comunităţii.

     Ok. Le spun oamenilor ce este bine, cum să fie persoane mai bune şi multe alte clişee ca acestea. Dar tot aud în ultimul timp că, ei au ajuns la un nivel mult mai ridicat prin care influenţează enoriaşii şi anume, din punct de vedere politic. Da. Ei au ajuns să scoată oamenii la vot şi să le spună acestora cu cine să voteze pentru a le fi mai  bine, dar nu neapărat bine votanţilor, pentru că binele în această poveste va fi doar pentru bossu’ dă la biserică.

     Din ce înţeleg eu, pentru unii banul a devenit ochiul dracului, fiind tot mai puţini cei care pun preţ pe umanitate şi pe latura clătinată emoţional a oamenilor umili. Bineînţeles că aceştia realizează cu greu ce li se întâmplă, deoarece încă duc lipsă de conştientizare în ceea ce înseamnă evoluţia unei societăţi, dar şi a omului deschis către nou, către curiozitate, către dreptul la libera exprimare a opiniei.

     Oamenii poate se lasă şi foarte uşor influenţaţi, deoarece preotul ştie destul de multe lucruri despre ei, aceştia venind de cele mai multe ori pentru a cere o simplă alinare sufletească de care au o mare nevoie în momente critice pentru ei. Dar ,,ei’’ ajung să profite la un moment dat de acest lucru, abordând oamenii şi spunându-le ce să facă, asta pentru a-şi îndeplini ei interesele ascunse, de fapt.

     Ei au ajuns să se vadă mai presus de enoriaşi, dar de ce? Ei nu ar trebui să facă asta, pentru că, de fapt, enoriaşii le-au oferit statutul pe care îl au. Însă partea materială a ajuns să primeze şi aici.

     Deci? Sunt preoţii influenceri? Dacă DA.  Într-un mod bun sau unul rău?

                                                                                                                            #CREŢOU

25 de ani de MATERIALISM

             Aveam o frustrare inca din copilarie, prin perioada liceului, oarecum a inceput sa se amplifice (dar o mascam destul de bine), o data cu venirea la facultate am inceput sa o constientizez, iar acum inca ma mai bantuie putin! Consider ca lupta cu frustrarile nu e nicidecum una simpla(cel putin pentru mine), dar vreau sa cred ca totusi voi invinge in lupta cu ideea ca: doar daca ai bani poti avea o viata fericita si minunata!

        Eu merg pe principiul ca: omul cat traieste invata!

       Astazi vreau sa scriu pe scurt despre un lucru pe care vreau sa cred ca l-am descoperit, invatat si asimilat in acelasi timp!

Cu toţii suntem ciudaţi?

         Cred că nu sunt foarte multe persoane care să-şi pună măcar o dată în viaţă întrebarea asta. Sper să fiu contrazis! Eu îmi pun această întrebare zilnic, aş vrea ca şi voi să faceţi asta.                               

         La ce mă refer mai exact când aduc în discuţie faptul dacă cu toţii suntem ciudaţi? Ei bine, mă refer strict la comportamentul fiinţei umane, felul ei de a se purta, cum se afişează în societate, modul cum este privită de către alţii, dar şi reacţiile acesteia.