Cred că nu sunt
foarte multe persoane care să-şi pună măcar o dată în viaţă întrebarea asta.
Sper să fiu contrazis! Eu îmi pun această întrebare zilnic, aş vrea ca şi voi
să faceţi asta.
La ce mă refer
mai exact când aduc în discuţie faptul dacă cu toţii suntem ciudaţi? Ei bine,
mă refer strict la comportamentul fiinţei umane, felul ei de a se purta, cum se
afişează în societate, modul cum este privită de către alţii, dar şi reacţiile
acesteia.
Zic că ar fi bine
să începem să intrăm mai în amănunt, de fapt, cee ce vreau eu să spun mai
exact.
DA. Cu toţii
suntem nişte ciudaţi, aşa cred eu. Orice facem noi, zilnic, e doar ceva ciudat.
Fix atunci când încercăm să părem cele mai normale persoane, acela e momentul
când ieşim din cotidian, dar cei mai mulţi nu ne dăm seama de asta.
Gândeşte-te că
ieşi cu prietenii în oraş, iar ei sunt toţi fumători. Începi să te simţi ciudat
că tu nu eşti fumător, iar ei te pot considera tot un ciudat pentru că nu faci
asta. Complicat de ciudat, nu?
Când mergi pe
stradă, vezi o persoană şi încerci să o eviţi, de asemenea, este o situaţie
destul de ciudată pentru amândoi. Te simţi aiurea când faci asta, dar e ok,
pentru că asta e în natura noastră, să ne purtăm cât mai bizar în această
societate neobişnuită.
Tocmai de aia
consider că noi suntem ciudaţi, pentru că e ceva normal, face parte din noi,
din fiecare. Cred că e chiar bine să fii un ciudat, de fapt, eşti un normal.
Acum parcă mă simt un pic ciudat, vorbind despre ce este ciudat sau cine este
ciudat, ciudaţilor care sunteţi perfecţi.
Eu, în fiecare zi
îmi spun mie cât de ciudat sunt şi mă simt, dar apoi realizez că totul e bine,
pentru că, noi, cu toţii suntem ciudaţi.
Chiar sunt curios
cât de ciudat te vei simţi după ce vei citi asta, ciudatule!!
#CREŢOU#
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu