Totul are un inceput, asemeni
acestei concluzii la care am ajuns in prezent asupra celor doua stari, care
dupa mine, pur si simplu ne ghideaza viata: fericirea si nefericirea.
 |
| Sursa |
Aceste
doua emotii, sunt doua lucruri imateriale: sunt gratis si prezente la tot
pasul! Ne insotesc oriunde am merge, sunt asemeni umbrelor. Important este sa
vrem sa le vedem. Cum Peter Pan si-a gasit umbra care-l parasise, asa putem sa
descoperim si noi una din cele doua stari care sunt prezente, iar mai apoi
putem sa ne hotaram pe care vrem sa o vedem sau sa o adoptam dintre cele doua!
Initial,
in viata am pornit de la concluzia ca fericirea este pentru prosti!
Stii, mi-a
trecut prin cap, cum ar fi daca as incerca sa aflu mai multe despre mine. Asa
ca am recurs la mai multe metode, prima dintre ele fiind cititul anumitor carti
psihologice, mai apoi am trecut la un alt nivel, mai exact la dezvoltare
personala, iar de aici a inceput nebunia in capul meu. Am zis ca viata e
nedreapta cu mine, ce am facut eu ca sa am parte de toate greutatile din lume.
Ideea ca vrei sa te descoperi e simpla, dar procesul nu este unul usor, sau ma
rog, poate sa fie, asta daca stii cum sa ti-l faci.
Dar gata cu ce
am parcurs eu.
Simplu! Am
aflat secretul!!!
Cel putin asa
credeam eu dupa primele episoade de incercari de-a ma descoperi, si anume: ca
trebuie sa fii prost si sa nu stii ce vrei de la viata ca sa poti fi fericit!
Cu cat stii mai putine lucruri despre tine, cu atat esti mai fericit!
Stop!!!
Dar cine imi
da mie dreptul sau oricui altcuiva sa catalogheze un om, fara acordul lui?
Iar
cand am ajuns sa constientizez ca toti oamenii sunt frumosi, si nu sunt eu
Dumnezeu (sau orice alta divinitate) sa-i judec sau sa-i cataloghez in vreun
fel, abia atunci am descoperit acea stare de bine, am iesit din balonul mea de
sapun si am inceput sa cunosc ceea ce astazi eu numesc: fericire!
 |
| Sursa |
Dar un lucru
nu vine niciodata singur! Ca sa-mi intareasca aceasta credinta, s-a intamplat
minunea sa am parte si de un exemplu in carne si oase, mai ales ca eu asa
functionez foarte bine, prin puterea exemplului. ;)
Intr-o
seara, venind de la serviciu, asteptand sa soseasca trenul ce ma ducea acasa,
stand relaxat pe peron si citind intr-o carte (sau uitandu-ma pe telefon, ca e
mai actual, cine mai citeste in ziua de azi, si mai ales in public, chiar nu e
frumos), aud la un moment dat pe cineva chicotind, imi ridic privirea din carte
(telefon) si ma uit la persoanele respective, care apoi au inceput efectiv sa
rada.
Bun, bun, dar
de ce radeau, nu?
In
fata lor se afla o fata micuta de statura, blonda, cu un tricou si o camasa
legata la mijloc, cu o geanta pusa jos langa ea si cu castile pe cap! Nimic
special pana acum, de ce radeau toti???
Probabil, cum
v-ati gandit deja, ea se misca dupa ritmul muzicii din casti.
Cum
e sa ai aceasta imagine in fata ochilor, undeva pe la ora 11 p.m., e putin
ciudat, nu? Si toti se amuzau si discutau ca nu e sanatoasa, ca a baut, ca e
drogata, dar nimeni nu a apreciat-o ca efectiv, ne-a facut seara mai frumoasa!
Ceea
ce m-a intristat pe moment a fost ca noi oamenii, in general stim doar sa
comentam si sa aruncam cu vorbe asupra altor persoane, desi in momentul
respectiv, toti am fost amuzati de ea, ne-a transmis o stare de bine, pentru
cateva momente am fost fericiti, de ce sa stricam momentul cu vorbe urate???
Pe
zi ce trece, realizez tot mai mult ca orice decizie am lua, tine doar de noi,
iar viata ne-o facem cum vrem noi, desi carcotasi se gasesc la tot pasul sa
spuna ca nu e chiar asa, sau putem sa ascultam de alti si pur si simplu sa-i
lasam sa ne ghideze viata si implicit sa optam pentru nefericire si starile
adiacente, care pot conduce la lucruri mai grave.
 |
| Sursa |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu